AyKroYduL ma semnez si prefer sa fiu , decat sa par. Nu scriu pentru un public anume, nu scriu ca sa amuz, sa distrez sau sa “entertain” pe cineva ,scriu pentru ca am ceva de zis.
Ultimile fotografii

Cine sunt eu ?

Nu vei ştii niciodată dacă în loc să-mi asculţi povestea şi să-mi afli paşii, te grăbeşti să-ţi dai cu părerea. Nu mă vei cunoaşte niciodată dacă în loc sa mă întrebi ce nu ştii, mă judeci şi mă critici aspru pentru lucruri de care n-ai habar.E atât de simplu. Oricine o poate face. Oricine poate sta lânga tine şi poate începe “judecata”. Dar cu ce drept? Cu ce sens?
Cine eşti tu? Cine sunt eu? Cine sunt ei?
Există doar o singură cale de a ne cunoaşte. Comunicarea.
Hai să nu mai facem supoziţii şi să nu ne mai adresăm unii altora cuvinte mai grele ca pietrele de moară.
Hai să ne ascultăm poveştile fără să mai tragem concluzii pripite.
Hai să nu mai irosim cuvintele spunând lucruri fără sens.
Hai să invăţăm o dată pentru totdeauna ce înseamnă respectul.
Şi hai să facem toate astea mereu!
Ma semnez Munteanu Daniel si am 27 de ani.

Imi place
Urasc

Despre mine…

Eu…prefer să fiu decât să par!
Trebuie să demonstrez ceva, cuiva? Nu.
Nu trebuie să demonstrez nimic, nimanui. Sunt singurul responsabil pentru ceea ce fac şi ceea ce spun, pentru când o fac şi când o spun, pentru cum mă comport, pentru ce aleg, pentru tot…Sunt un libertin convins, ce are probleme cu autoritatea tradiţională, iar asta nu cred că se va schimba prea curând, în loc sî încerci să mă conduci ca un “taur”, mai bine ai încerca să mă inspiri!

De multe ori în viaţa mea m-am întrebat dacă am cu adevarat prieteni…acei oameni care te ajută să te schimbi, din ORICINE, în CINEVA… şi te învaţă “drumul înapoi spre tine”. Acei oameni pe care o data ce i-ai întalnit nu ii poţi lăsa să plece “Prietenii mei nu sunt mulţi, dar sunt nenumaraţi”.Fac parte din mine…Culmea nu am maşini, nici bani în exces, am atât cât să-mi ajungă.Nu am totul, dar am ce-mi trebuie ca să fiu fericit. Şi e suficient! Le mulţumesc lor că există şi că îmi arată părţile frumoase ale unei prietenii.

O sa ma vezi des, poate prea des, cu zambetul pe buze fără nici un motiv serios, genul ăla de motiv pe care-l caută majoritatea pentru a zambi. Mă lupt cu mine însumi şi propriul trecut ce mi-a inspirat destule obiceiuri negative, dar dacă e să trag linie mă consider un tanar împlinit. Viaţa îţi dă multe lecţii de-a lungul timpului. Cu siguranţă pe multe le pierdem din vedere, pe altele le ignoram doar pentru a le învăţa mai târziu, iar pe unele le învaţăm pe loc pentru că nu avem de ales. Bun sau rău, frumos sau urât, ce a trecut prin viaţa mea pana acum mi-a folosit. Ce nu mi-a folosit a rămas în urmă sau revine în prezent sub forma experienţei. Sunt un om simplu, câteodată foarte arogant ce mereu foloseşte umorul să dezarmeze, încerc, şi am început de ceva vreme, să fiu cât mai sincer, în primul rând faţă de mine însumi. Sunt un nesimţit uneori, caci încerc sa nu ţin prea mult cont de părerea celorlalti, încerc mereu să fac ceea ce cred eu că e bine, mai bine spus ceea ce simt. Dar nu-ti fa griji pentru deciziile mai importante, încerc să caut şi o a doua părere. De curând am început să cred că “sunt suficient de naiv încat să cred că pot schimba lumea, dar totuşi suficient de arogant încat să scriu ca nu am de demonstrat nimic”. Recunosc, nu sunt o persoana indiferentă şi nici nepăsătoare. Îmi pare rău de oamenii care nu ştiu să îmi câştige atenţia decât vorbindu-mi urât, criticându-ma, judecându-ma, interpretându-mi fiecare cuvant si răstălmăcindu-l. Îmi pare rău că viaţa nu le-a daruit şi lor oameni care să le acorde atenţie şi iubire. Imi pare rău că singura lor satisfacţie este sa mă jignească pe mine şi să îmi toace fiecare cuvinţel. Pentru aceşti oameni, nu pot simţi ură, dispreţ sau indiferenţă.
Pot simţi doar milă. :)

Sunt momente când vreau mai mult, dar şi momente când mă mulţumesc cu mai puţin.
Sunt momente cand sunt capricios, mofturos, impulsiv, dar sunt şi momente când sunt rezonabil şi calm.
Sunt momente când îmi place să fiu alintat şi răsfăţat, dar sunt şi momente în care vreau doar să fiu lăsat în pace.
Sunt momente cand îmi place gălăgia, oamenii mulţi, agitaţia, dar şi momente când apreciez singuratatea şi mă regăsesc în ea.
Sunt momente când habar n-am ce e de făcut în continuare, dar şi momente în care sunt sigur pe mine şi ştiu ce am de făcut.
Sunt momente în care vorbesc mult şi momente când nu pot decât să tac.
Sunt mii de momente, o viaţă, un om. Eu…

Cu timpul, mi-am dat seama că dorinţa pe care ne-o punem cu toţii cand suntem mici, şi anume „vreau să fiu mare” se împlineşte fără doar şi poate cam la toţi. Şi nu e deloc atât de simplu precum ne imaginam. Visează. Speră. Ai încredere. Fii politicos. Apreciază. Multumeşte. Zambeşte mai des. Înţelege. Ascultă. Taci. Îmbraţişează. Iubeşte. Trăieşte!
Astea fiind spuse… motto-ul meu in viata este:  NU MĂ URÎ CĂ NU SUNT CA TINE !

Sus! Copyright © 2008 - 2015 AyKroYduL.ro all rights riserved...
Retele sociale:
FACEBOOK
TWITTER
YOUTUBE